•
Iancu Jianu (1787-1842).
Descendent din familia boierilor Jieni, s-a născut în Caracal în anul 1787, fiind
fiul cel mic al paharnicului Costache Jianu, care în 1781 a fost ispravnic de
Romanaţi şi al Ilincăi, ce provenea din
neamul boierilor de la Izvorani.
Hotărât să îndrepte relele din Romanaţi,
Iancu Jianu haiduceşte 7 ani (1810-1817), încercând să îmbunătăţească situaţia
boierilor români excluşi din funcţiile înalte pe care în vremea sa le ocupau fanarioţii. Autorităţile
considerau acţiunile sale drept fapte de tâlhărie, de fiecare dată scăpând
nepedepsit deoarece fraţii săi îi obţineau iertarea. A fost prins şi condamnat
la moarte prin spânzurătoare. A fost salvat însă de “un obicei al pământului”, fiind cerut în
căsătorie de Sultana Gălăşescu, o tânără din suita domniţei Ralu Caragea, a
fost absolvit de pedeapsă.
Retras la moşia sa din Fălcoiu, la casa
fortificată de la Chilii, în 1821 a participat la Revoluţia condusă de Tudor
Vladimirescu ocupând funcţia de commandant de panduri. Se pare că a fost trimis
de Tudor Vladimirescu într-o misiune la paşa de la Silistra, unde a fost
arestat şi reţinut câteva luni, apoi eliberat, când revoluţia luase sfârşit. În
1837 a ocupat funcţia administrativă de subcârmuitor la plasa Olteţul. A avut
două fete pe Mariţa, adoptată şi pe Zinca, născută în 1835. Moare la 14
decembrie 1842, fiind înmormântat la Biserica Maica Domnului din Caracal. În
anul 1910, osemintele sale au fost mutate în Cimitirul Nr. 1 al oraşului
Caracal de pe strada Carpaţi alături de cele ale soţiei sale, Sultana şi ale
Dobrunenilor, familie cu care se înrudea prin fiica sa, Zinca, căsătorită cu
Nae Dobruneanu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu