duminică, 30 decembrie 2012

Scoala Gimnaziala Falcoiu

         Date de contact

    Scoala Gimnaziala Falcoiu
    Localitatea Falcoiu, Judetul Olt
    Telefon/Fax: 0249 530345
    E-mail: scoalafalcoiu@yahoo.com
   Site: http://scoala-gimnaziala-falcoiu.blogspot.ro/                        
                 


     Documentele atesta ca in toamna anului 1838, Stoica Matei a fost primul invatator repartizat in comuna. Scoala a functionat pentru prima data cu un numar total de 25 de copii.

 

Amza Jianu, renumitul medic nascut in comuna Falcoiu

                                                        
                            AMZA JIANU (1881 – 1962)
         


                                              ***


Organizator si creator de scoala chirurgicala S-a nascut la 7 iunie 1881, în comuna Falcoiu-Romanati. A urmat studiile secundare la Craiova, apoi s-a înscris la Facultatea de Medicina din Bucuresti, în 1901. A fost extern si intern al Spitalelor Eforiei Civile. În perioada internatului l-a avut ca profesor pe marele chirurg Thoma Ionescu. Muncitor, entuziast, pasionat, imaginativ si perseverent, devine cel mai pretuit elev si colaborator al lui Thoma Ionescu.           
 Abordeaza cu pasiune chirurgia experimentala devenind, înca din 1908, unul dintre pionierii chirurgiei experimentale si functionale în România. În primii ani de activitate publica o serie de studii experimentale: „Disparision de la graisse des capsules surrenales apres fistules pancreatique chez les chiens” (Paris, 1908, în colaborare cu I. Bruckner) si „Digestia stomacala a grasimilor („fistula duodeno-gastrica cutanata”) (Revista de Chirurgie, 1908). Se remarca de tânar prin teza sa de doctorat, din 1908, intitulata „Terapeutica chirurgicala în ulcerul stomacului” (225 pagini), bogat ilustrata si cu o ampla bibliografie. Studiaza experimental si clinic rezultatele obtinute prin anastomoza gastro-duodenala, pilorectomia si excluderea pilorului, modificarile sucului gastric, ajungând la concluzii valabile si la ora actuala.                                 
  Teza a fost premiata cu medalia de aur. Experimenteaza pe câini rahianestezia înalta, cu stovaina simpla sau în diferite combinatii si ajunge la formula stovaina 0,04 centigrame + 0,25 mg stricnina, pe care o prezinta, împreuna cu Thoma Ionescu, la al 2-lea Congres International de Chirurgie de la Bruxelles, din 1908. Este preocupat si de fiziopatologia digestiva si întreprinde în aceasta directie o serie de cercetari experimentale bazate pe metoda fistulei Pavlov, publicând chiar o tehnica asupra acestei metode. Astfel, studiaza digestia gastrica a grasimilor, cerceteaza modificarile mucoasei antrale în urma excluziei pilorice, metoda de tratament a ulcerului, pentru care Thoma Ionescu are un procedeu original.                               
  Preocupat de ameliorari de tehnica si crearea de noi metode chirurgicale, imagineaza si publica un procedeu original de tratament al paraliziei faciale prin transplantare de maseter, procedeu cunoscut în literatura ca metoda Jianu-Lexer. Toate aceste realizari au facut sa fie numit profesor de clinica chirurgicala la Iasi, înca de la vârsta de 31 de ani, reusind în scurt timp sa organizeze un centru de chirurgie unde, ajutat de elevul sau, Nicolae Hortolomei, va aborda cu succes toate domeniile chirurgicale. A introdus masuri stricte de asepsie si antisepsie. Se pare ca este primul chirurg care a operat cu masca, boneta, manusi de cauciuc si halat sterile. Cea mai importanta realizare, care i-a adus consacrarea internationala este crearea unui procedeu original de esofagoplastie, utilizând un tub confectionat din marea curbura gastrica, procedeu publicat în „Deutsche Zbll. Chir.”, în 1912 si în 1914. Metoda este mentionata în toate tratatele clasice si, cu toate îmbunatatirile aduse ulterior acestui procedeu Istorie Jurnalul de Chirurgie, Iasi, 2006, Vol. I1, Nr. 2 [ISSN 1584 – 9341] 224 utilizat pe scara larga si în prezent, ideea de baza si meritul primordial ramân ale profesorului Amza Jianu. Dotat cu spirit de organizator si creator de scoala, staruie si reuseste sa înfiinteze un post de conferentiar de radiologie, atasat clinicii chirurgicale, fiind initiatorul învatamântului radiologic la Iasi.        
 Organizeaza primul curs de radiologie din Iasi, sub conducerea doctorului Vignal, medic al Misiunii Franceze. De asemenea, Amza Jianu a organizat nucleul unui serviciu de oto-rino-laringologie. În 1920 este transferat la Bucuresti profesor titular la Clinica de Boli Urinare a Spitalului Coltea. Timp de 8 ani a practicat în aceasta clinica nu numai chirurgie urinara, ci si chirurgie generala. În 1930, profesorul A. Jianu este numit profesor de clinica chirurgicala la Spitalul Coltea; în 1946 clinica sa este mutata la Spitalul Filantropia, unde profesorul va functiona pâna la data pensionarii, în 1949. A avut preocupari de neurochirurgie fiind considerat primul neurochirurg al tarii noastre. A imaginat un procedeu original de craniectomie decompresiva, în 1910 si, în premiera la Iasi, a efectuat cu succes extirpari de tumori ponto-cerebeloase.                                                                                                                
    A promovat în aceasta specialitate pe D. Bagdasar, Al. Moruzi si D. O. Vasiliu. A fost preocupat de chirurgia membrelor. Este primul chirurg care introduce la noi în tara cuiul Smith-Petersen în tratamentul fracturilor de col femural, realizând un aparat original pentru orientarea cuiului si foloseste pentru prima data metoda Kuntscher în fracturile oaselor lungi. În timpul scurt cât a functionat ca profesor la Iasi, Amza Jianu a reusit sa creeze o scoala si sa formeze elevi care, la rândul lor, vor ocupa posturi de conducere, dintre care cel mai renumit a fost profesorul N. Hortolomei. Th. Firica îl caracteriza astfel: „Profesorul Amza Jianu a fost un clinician si chirurg desavârsit, pasionat, animat tot timpul de cel mai profund umanism, asociind arta si tehnica cu constiinta si bunatatea, a fost totdeauna prezent la datorie, nelipsit la contravizita, niciodata în concediu.                                                                                                    
 Ca profesor, nu a lipsit niciodata de la orele de curs; vorbea clar si simplu, fara cuvinte de prisos, se referea totdeauna la bolnavul pe care îl prezenta si pe care apoi îl opera în fata studentilor. Ca sef de scoala a crescut numerosi elevi, unii dintre ei ajungând cadre universitare, altii chirurgi de valoare”. E. Târcoveanu
                                               

vineri, 28 decembrie 2012

Iancu Jianu - Haiducul (1787-1842)


Iancu Jianu (1787-1842). Descendent din familia boierilor Jieni, s-a  născut în Caracal în anul 1787, fiind fiul cel mic al paharnicului Costache Jianu, care în 1781 a fost ispravnic de Romanaţi  şi al Ilincăi, ce provenea din neamul boierilor de la Izvorani.
           Hotărât să îndrepte relele din Romanaţi, Iancu Jianu haiduceşte 7 ani (1810-1817), încercând să îmbunătăţească situaţia boierilor români excluşi din funcţiile înalte pe care în vremea sa le ocupau fanarioţii.                                                                                                                                            Autorităţile considerau acţiunile sale drept fapte de tâlhărie, de fiecare dată scăpând nepedepsit deoarece fraţii săi îi obţineau iertarea. A fost prins şi condamnat la moarte prin spânzurătoare. A fost salvat însă de un obicei al pământului, fiind cerut în căsătorie de Sultana Gălăşescu, o tânără din suita domniţei Ralu Caragea, a fost absolvit de pedeapsă.
Retras la moşia sa din Fălcoiu, la casa fortificată de la Chilii, în 1821 a participat la Revoluţia condusă de Tudor Vladimirescu ocupând funcţia de commandant de panduri. Se pare că a fost trimis de Tudor Vladimirescu într-o misiune la paşa de la Silistra, unde a fost arestat şi reţinut câteva luni, apoi eliberat, când revoluţia luase sfârşit.                                               În 1837 a ocupat funcţia administrativă de subcârmuitor la plasa Olteţul. A avut două fete pe Mariţa, adoptată şi pe Zinca, născută în 1835. Moare la 14 decembrie 1842, fiind înmormântat la Biserica Maica Domnului din Caracal. În anul 1910, osemintele sale au fost mutate în Cimitirul Nr. 1 al oraşului Caracal de pe strada Carpaţi alături de cele ale soţiei sale, Sultana şi ale Dobrunenilor, familie cu care se înrudea prin fiica sa, Zinca, căsătorită cu Nae Dobruneanu.