Monografia Comuna Falcoiu

Monografie Comuna Falcoiu by Marius Claudiu Popa

Usturoiul de Falcoiu, pregatiri pentru a deveni marca inregistrata

Poluare pe Oltet.mpg

Liviu Andrei, un tânăr scriitor si jurnalist care a copilărit în comuna Fălcoiu

Cu permisiunea domnului Liviu Andrei, afişez un crâmpei din amintirile copilăriei sale petrecute pe meleagurile comunei noastre.

" Salut Marius! Ai răscolit în mine un tăvălug de amintiri... Am copilărit în comunele Fălcoiu și Reșca. Am casă în Fălcoiu și cel mai probabil în ultimii douăzeci de ani de viață o să fiu rezident permanent cu C.I. și toate cele, că deh! așa e olteanul, trage la origini. Amintirile sunt multe căci se întind pe durata a multor ani de care nu poți scăpa nici să vrei. Despre copilăria mea petrecută la Fălcoiu, la bunici pe strada Fierasca, aș vrea să menționez că a a avut un parfum aparte cu tente de fatalism oltenesc și misticism. Comuna Fălcoiu a fost mereu un generator impresionat de materie cenușie, de oameni foarte inteligenți, cu potențial, dar care nu s-au putut remarca oficial din cauza condițiilor grele de viață, dar și a orgoliului nemăsurat care-i macină pe olteni. Genetic vorbind (indiferent de etnie, fie e că țigan de vatră, român sau rudar), dacă s-ar face un studiu, coeficientul de inteligență al locuitorilor comunei ar fi cu mult peste media țării. Nu pot uita nicicând gustul de chisăliță, Oltețul mirific sau porecla (Pascal) care evident că fiecare și-o moștenește după bunicul patern. Am fost cu caprele (mai târziu am aflat că  laptele de capră pe care-l uram e cel mai sănătos), am copt porumbi pe canal, m-am îndrăgostit copilărește și am tocit chintale de încălțăminte, cutreierând satul în care toată lumea salută pe toată lumea. Frapant pentru mine a fost că e singurul loc din România unde la corcodușe se spune coacăze; coacăza fiind, evident altceva. Deși țăranul autentic nu mai e ce era, satul Fălcoiu și-a păstrat intacte atât trăirea balcanică și stilul de viață arhaic, desprinse parcă dn colbul Cretei lui Nikos Kazantzakis. Pot să afirm cu mâna pe inimă că am avut o copilărie grecească la Fălcoiu. Cine nu mă crede, să facă un drum de o jumătate de oră, pe timp de vară, pe malul înalt al Oltețului, peste dale, de la podul de cale ferată până la podul care face legătura cu satul Cioroiu. Este zăcământ viu, balcanic în stare pură. E idilic. Eu am copilărit și în satul Reșca, la bunicii din partea mamei și, deși satele sunt despărțite șase kilometri de pădure pare o altă zonă geografică, cu alte obiceiuri și alte peisaje specific romănățene. "     
      

Stema Comunei Falcoiu

Descrierea stemei

Stema comunei Fălcoiu se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, având câmpul albastru, tăiat de două fascii undate, de argint, în diagonală.
În partea superioară, în stânga, se află un soim de argint, privind spre dreapta.
În vârful scutului, în dreapta, se află două spice de grâu, de aur, asezate în săritoare si o ramură de stejar cu cinci ghinde, dispusă în pal între spice, de aur.
Scutul este trimbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat.

Semnificatiile elementelor însumate

Fasciile undate fac trimitere la râul Olt si afluentul său, râul Oltetul, la confluenta cărora se află localitatea.
Soimul de argint dă denumirea localitătii din latinescul falco, falconis- soim.
Ramura de stejar aminteste de pădurile din zonă, iar cele cinci ghinde reprezintă numărul satelor din componenta comunei.
Spicele de grâu semnifică ocupatia de bază a locuitorilor, agricultura.
Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună.

Scoala Gimnaziala Falcoiu

         Date de contact

    Scoala Gimnaziala Falcoiu
    Localitatea Falcoiu, Judetul Olt
    Telefon/Fax: 0249 530345
    E-mail: scoalafalcoiu@yahoo.com
   Site: http://scoala-gimnaziala-falcoiu.blogspot.ro/                        
                 

     Documentele atesta ca in toamna anului 1838, Stoica Matei a fost primul invatator repartizat in comuna. Scoala a functionat pentru prima data cu un numar total de 25 de copii.

 

Amza Jianu, renumitul medic nascut in comuna Falcoiu

                                                        
                            AMZA JIANU (1881 – 1962)
         

                                              ***

Organizator si creator de scoala chirurgicala S-a nascut la 7 iunie 1881, în comuna Falcoiu-Romanati. A urmat studiile secundare la Craiova, apoi s-a înscris la Facultatea de Medicina din Bucuresti, în 1901. A fost extern si intern al Spitalelor Eforiei Civile. În perioada internatului l-a avut ca profesor pe marele chirurg Thoma Ionescu. Muncitor, entuziast, pasionat, imaginativ si perseverent, devine cel mai pretuit elev si colaborator al lui Thoma Ionescu.           

 Abordeaza cu pasiune chirurgia experimentala devenind, înca din 1908, unul dintre pionierii chirurgiei experimentale si functionale în România. În primii ani de activitate publica o serie de studii experimentale: „Disparision de la graisse des capsules surrenales apres fistules pancreatique chez les chiens” (Paris, 1908, în colaborare cu I. Bruckner) si „Digestia stomacala a grasimilor („fistula duodeno-gastrica cutanata”) (Revista de Chirurgie, 1908). Se remarca de tânar prin teza sa de doctorat, din 1908, intitulata „Terapeutica chirurgicala în ulcerul stomacului” (225 pagini), bogat ilustrata si cu o ampla bibliografie. Studiaza experimental si clinic rezultatele obtinute prin anastomoza gastro-duodenala, pilorectomia si excluderea pilorului, modificarile sucului gastric, ajungând la concluzii valabile si la ora actuala.                                 

  Teza a fost premiata cu medalia de aur. Experimenteaza pe câini rahianestezia înalta, cu stovaina simpla sau în diferite combinatii si ajunge la formula stovaina 0,04 centigrame + 0,25 mg stricnina, pe care o prezinta, împreuna cu Thoma Ionescu, la al 2-lea Congres International de Chirurgie de la Bruxelles, din 1908. Este preocupat si de fiziopatologia digestiva si întreprinde în aceasta directie o serie de cercetari experimentale bazate pe metoda fistulei Pavlov, publicând chiar o tehnica asupra acestei metode. Astfel, studiaza digestia gastrica a grasimilor, cerceteaza modificarile mucoasei antrale în urma excluziei pilorice, metoda de tratament a ulcerului, pentru care Thoma Ionescu are un procedeu original.                               

  Preocupat de ameliorari de tehnica si crearea de noi metode chirurgicale, imagineaza si publica un procedeu original de tratament al paraliziei faciale prin transplantare de maseter, procedeu cunoscut în literatura ca metoda Jianu-Lexer. Toate aceste realizari au facut sa fie numit profesor de clinica chirurgicala la Iasi, înca de la vârsta de 31 de ani, reusind în scurt timp sa organizeze un centru de chirurgie unde, ajutat de elevul sau, Nicolae Hortolomei, va aborda cu succes toate domeniile chirurgicale. A introdus masuri stricte de asepsie si antisepsie. Se pare ca este primul chirurg care a operat cu masca, boneta, manusi de cauciuc si halat sterile. Cea mai importanta realizare, care i-a adus consacrarea internationala este crearea unui procedeu original de esofagoplastie, utilizând un tub confectionat din marea curbura gastrica, procedeu publicat în „Deutsche Zbll. Chir.”, în 1912 si în 1914. Metoda este mentionata în toate tratatele clasice si, cu toate îmbunatatirile aduse ulterior acestui procedeu Istorie Jurnalul de Chirurgie, Iasi, 2006, Vol. I1, Nr. 2 [ISSN 1584 – 9341] 224 utilizat pe scara larga si în prezent, ideea de baza si meritul primordial ramân ale profesorului Amza Jianu. Dotat cu spirit de organizator si creator de scoala, staruie si reuseste sa înfiinteze un post de conferentiar de radiologie, atasat clinicii chirurgicale, fiind initiatorul învatamântului radiologic la Iasi.        

 Organizeaza primul curs de radiologie din Iasi, sub conducerea doctorului Vignal, medic al Misiunii Franceze. De asemenea, Amza Jianu a organizat nucleul unui serviciu de oto-rino-laringologie. În 1920 este transferat la Bucuresti profesor titular la Clinica de Boli Urinare a Spitalului Coltea. Timp de 8 ani a practicat în aceasta clinica nu numai chirurgie urinara, ci si chirurgie generala. În 1930, profesorul A. Jianu este numit profesor de clinica chirurgicala la Spitalul Coltea; în 1946 clinica sa este mutata la Spitalul Filantropia, unde profesorul va functiona pâna la data pensionarii, în 1949. A avut preocupari de neurochirurgie fiind considerat primul neurochirurg al tarii noastre. A imaginat un procedeu original de craniectomie decompresiva, în 1910 si, în premiera la Iasi, a efectuat cu succes extirpari de tumori ponto-cerebeloase.                                                                                                                

    A promovat în aceasta specialitate pe D. Bagdasar, Al. Moruzi si D. O. Vasiliu. A fost preocupat de chirurgia membrelor. Este primul chirurg care introduce la noi în tara cuiul Smith-Petersen în tratamentul fracturilor de col femural, realizând un aparat original pentru orientarea cuiului si foloseste pentru prima data metoda Kuntscher în fracturile oaselor lungi. În timpul scurt cât a functionat ca profesor la Iasi, Amza Jianu a reusit sa creeze o scoala si sa formeze elevi care, la rândul lor, vor ocupa posturi de conducere, dintre care cel mai renumit a fost profesorul N. Hortolomei. Th. Firica îl caracteriza astfel: „Profesorul Amza Jianu a fost un clinician si chirurg desavârsit, pasionat, animat tot timpul de cel mai profund umanism, asociind arta si tehnica cu constiinta si bunatatea, a fost totdeauna prezent la datorie, nelipsit la contravizita, niciodata în concediu.                                                                                                    

 Ca profesor, nu a lipsit niciodata de la orele de curs; vorbea clar si simplu, fara cuvinte de prisos, se referea totdeauna la bolnavul pe care îl prezenta si pe care apoi îl opera în fata studentilor. Ca sef de scoala a crescut numerosi elevi, unii dintre ei ajungând cadre universitare, altii chirurgi de valoare”. E. Târcoveanu

                                               

Iancu Jianu - Haiducul (1787-1842)

• Iancu Jianu (1787-1842). Descendent din familia boierilor Jieni, s-a  născut în Caracal în anul 1787, fiind fiul cel mic al paharnicului Costache Jianu, care în 1781 a fost ispravnic de Romanaţi  şi al Ilincăi, ce provenea din neamul boierilor de la Izvorani.

           Hotărât să îndrepte relele din Romanaţi, Iancu Jianu haiduceşte 7 ani (1810-1817), încercând să îmbunătăţească situaţia boierilor români excluşi din funcţiile înalte pe care în vremea sa le ocupau fanarioţii.                                                                                                                                            Autorităţile considerau acţiunile sale drept fapte de tâlhărie, de fiecare dată scăpând nepedepsit deoarece fraţii săi îi obţineau iertarea. A fost prins şi condamnat la moarte prin spânzurătoare. A fost salvat însă de “un obicei al pământului”, fiind cerut în căsătorie de Sultana Gălăşescu, o tânără din suita domniţei Ralu Caragea, a fost absolvit de pedeapsă.

Retras la moşia sa din Fălcoiu, la casa fortificată de la Chilii, în 1821 a participat la Revoluţia condusă de Tudor Vladimirescu ocupând funcţia de commandant de panduri. Se pare că a fost trimis de Tudor Vladimirescu într-o misiune la paşa de la Silistra, unde a fost arestat şi reţinut câteva luni, apoi eliberat, când revoluţia luase sfârşit.                                               În 1837 a ocupat funcţia administrativă de subcârmuitor la plasa Olteţul. A avut două fete pe Mariţa, adoptată şi pe Zinca, născută în 1835. Moare la 14 decembrie 1842, fiind înmormântat la Biserica Maica Domnului din Caracal. În anul 1910, osemintele sale au fost mutate în Cimitirul Nr. 1 al oraşului Caracal de pe strada Carpaţi alături de cele ale soţiei sale, Sultana şi ale Dobrunenilor, familie cu care se înrudea prin fiica sa, Zinca, căsătorită cu Nae Dobruneanu.